Casa bunicilor

Se apropie Craciunul!

Oricum mi-ar fi viata de-acum inainte, orice surpiza (buna sau rea) mi-ar aduce Craciunul , in sufletul meu sarbatoarea asta va insemna casa bunicilor.

Vanzoleala incepe inca de dimineata. Ne pregatim, ne imbracam de sarbatoare, verificam sa nu uitam niciun cadou si .... pornim!
Prima oprire este la biserica Sf. Elefterie, unde aprindem lumanari si ma gandesc de fiecare data la bunica cealalta, cea pe care nu o mai am, cea care a insemnat o gramada de dimineti si seri si sarbatori ale copilariei mele. Am impresia ca daca ma gandesc la ea va simti bucuria noastra, si va fi si ea cu noi de Craciun.

A doua oprire.... casa bunicilor!

Desi de cate ori mergem la bunici intram pe usa de la bucatarie, de Craciun se intra in casa pe usa din fata! Ne salutam de parca nu ne-am mai fi vazut de o gramada de vreme, apoi mama sau tata inmaneaza bunicii cadourile puse toate intr-o punga (discret! pentru ca in mod tacit s-a decis ca nimeni nu STIE ca acolo sunt cadouri, nimeni nu STIE ca am plecat cu ele de-acasa!) si ...intram in casa.

Masa este intinsa, pentru ca suntem multicei! Sunt bunicii, sunt unchiul, matusa si varul meu, suntem eu si sora mea (si de ceva ani sunt si sotii nostri si apoi si fetitele), sunt parintii mei ... Si poate cine stie, poate mai vine cineva, ca doar e Craciunul!
Asa ca masa este intinsa si aproape aranjata. Aproape, pentru ca la ultimele detalii participam mereu cu totii. Fiecare aseaza ceva, orneaza altceva, despacheteaza bunatati ..... ba unii din noi chiar le si gusta! Nu putem pune orice pe masa de Craciun!

Dupa ce ne-am adunat cu totii incepem , absolut invariabil, aceeasi discutie : "OARE VINE MOSUL ANUL ASTA?"
Si ne tot intrebam, si presupunem, si aruncam cate un ochi pe fereastra in timp ce rontaim pe ascuns ("cum!??! inainte de masa?!??!") bomboane din brad.
Bunica ne aduna pe toti langa brad si ne pune sa cantam colinde, in timp ce ea se strecoara pe usa din bucatrie, iese in curte si suna la usa din fata. Pana sa ne dezmeticim noi din "surpriza" ea e inapoi. Deschidem usa si .....pe prag gasim un sac maaaaare de iuta in care sunt o gramada de cadouri.
"Cand a venit, mai? Tu l-ai vazut? Incredibil, dar nu m-am dezlipit nici macar o secunda de la fereastra! Extraordinar, cum a putut sa se strecoare!"
Apoi incepe agitatia maxima in jurul sacului. Fiecare isi primeste cadoul in exclamatii de incantare, si apoi il prezinta celorlalti ca pe un trofeu.
Incetul cu incetul zgomotul din jurul bradului se muta in sufragerie, la masa.
Pe patul urias din dormitorul cu bradutul fetele isi imprastie, incurca si descurca darurile.

Nu stim niciodata cand trece ziua.
Cand ajungem apoi fiecare la casele noastre oftam usor, intre bucurie si tristete. Bucurie pentru ca ne-am mai strans toti si anul acesta, tristete pentru ca ..... intr-un fel pentru care nu exista explicatie stiintifica, ziua de Craciun e cea mai scurta din an!

Dar exista "la anul", nu-i asa?