Daca nu as fi intrat in bucatarie sa imi iau piersicile de pe masa nu as fi vazut ca ploua in asa hal. Umbrela o aveam in sac, dar m-as fi incaltat in saboti.....
Putine lucruri se compara cu cautatul prin cutiile de pantofi, orbecaind, la 6.30 dimineata. Am gasit niste sandale pe care nu le-am incaltat nici macar o data vara asta, si pe care uitasem cu desavarsire ca le am! Dar ce folos.... Afara ploua ca toamna, eu eram in fusta, pregatita pentru saboti, cautand zgomotos pantofii aia negri inchisi in care nu intra apa.
Surprinzator cate lucruri pot incapea intr-o garsoniera!
Am admirat inca o data ordinea placuta in care imi tin pantofii, am injurat inca o data faptul ca ma simt datoare sa am papuci de vara de toate culorile, am oftat inca o data pentru ca e toamna si ploua, dar am gasit pantofii. Erau acolo, intr-un dulap, asezati cuminti in cutie. Degeaba pusesem peste ei alte cutii de colorati, ei stateau acolo zambind sadic, stiind ca le va veni timpul.
M-am infasurat in fularul gros primit de la ai mei cand au fost in excursie in Paris, si m-am simtit aproape boema.
Am coborat in strada , m-am ghemuit cat mai bine sub umbrela, am privit cu jind catre cele 5 autobuze care au trecut unul dupa altul si pe care le-am pierdut .....
Intersectia de la Iulia Hasdeu era asa cum e mereu atunci cand ploua. Inundata. Ca si dispozitia mea, ca si dorul meu pentru soarele de care nu m-am bucurat vara asta....
Am ajuns la birou, mi-am lasat fularul pe un spatar de scaun, mi-am spalat piersicile, mi-am luat cafeaua, m-am ghemuit in scaun si am inceput sa scriu.
Ma simt (inca o data) atat inauntrul meu cat si in afara, privindu-ma de sus si de jur imprejur.
Poate e de la r-ul graseiat care vine de pe spatarul de alaturi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu