Azi am avut o stare cu care nu m-am mai intalnit demult, si de care imi era tare dor ....
M-am simtit, fara sa stiu de ce si de unde, de parca m-as fi aflat in afara trupului meu si as fi privit in si inspre mine. Eram si inauntrul meu, si in afara mea, eram si pe scaun la multinationala, si pe terasa la mare...
Aveam cafea in ambele existente, doar ca o preferam (si inca o prefer) pe a doua... Avea, in afara de cofeina that goes by default intr-o zi normala, aroma nisipului plimbat in picaturi fine de catre vantul marin.... Avea toate ingredientele de care am eu nevoie ca sa respir: culoare, visare, liniste ... Si mai avea ceva de care nu m-as lipsi niciodata daca as avea de ales: gust de caramel.
Pare o combinatie nefireasca? Sau ..... cel putin .. ciudata?
Eh ....
E marea mea, sunt visarile mele, aromele mele ....
I hope that tomorrow my coffee smells the same.....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu