M-am mutat!

La protestele repetate (si deci pe bune, fara urma de rasfat :)) ) ale amicilor mei m-am mutat in casa noua.

Sper ca e de bun augr, asa ca va astept pe toti cu mare drag LA MINE

Ce as inventa ( I )

Daca m-ar duce mintea as inventa cate ceva ce mi-ar face viata mult mai usoara.

(1) TELEPORTAREA Are rost sa dezvolt pe tema asta?! Imi pierd in medie 2 ore/zi (estimare optimista) pe drumul acasa-birou-acasa.
(2) TIMPUL TRANSFERABIL Mi s-ar parea grozav sa pot lua (numai daca mi se ofera!) de la altii ceva din timpul pe care ei il au in plus. Nu mult, si nu mereu. Doar din cand in cand, la nevoie. Nu as abuza, oricum am capatat deja ceva timp in plus datorita inventiei de la punctul (1), dar sigur ar fi situatii in care m-ar ajuta foarte tare 2-3 ore suplimentare.
Cum ar fi?! "Ai sa-mi dai si mie 2 ore azi? Nu poti azi? Dar cand ai putea?" "Nu pot sa iti DAU 2 ore, iti pot IMPRUMUTA insa o ora jumate. Dar o vreau inapoi!" "O.K., e grozav si o ora jumate! Ti-o dau inapoi luna viitoare, pe 4 sau pe 5."
(3) HAINE+INCALTARI ADAPTATIVE Adaptative la cheful meu, adica sa isi schimbe forma si culoarea dupa cum am eu chef/nevoie in momentul respectiv. As avea in felul asta absolut orice obiect de imbracaminte as dori, cu minim de cheltuiala si spatiu necesar depozitarii. Et voila! Sa mai spuna cineva ca nu sunt econoama sau eficienta!
(4) INDIFERENTA (la borcan sau vrac) Asta mi-ar fi utila pentru ca am prostul obicei de a "pune la suflet" cam prea multe. Cand as simti ca incep sa devin prea apasata sau indurerata de cate ceva as da fuga la MAGAZINULDEDETOATE si as cumpara dupa nevoie, cata imi trebuie. Desigur, o sa trebuiasca sa devin intai foarte echilibrata, ca sa evit posibilitatea de a cumpara prea multa totusi ...

Fac precizarea ca niciuna din inventiile de mai sus nu ar fi tinuta spre folosul meu exclusiv, fireste. Ar fi accesibile (aproape) tuturor.

va urma (poate)

Limonada si ....

"Stii .... pana la urma se pare ca s-a intamplat .... si am ajuns sa nu te mai iubesc" ii zise ea aproape soptit.
Era o dupa amiaza aproape frumoasa, insorita si cu liniste multa. Ea ii acceptase intalnirea "la un suc" pentru ca voia sa vada , sa testeze, sa se convinga ...
"Nu stiu cum s-a intamplat! Adormeam si ma trezeam cu gandul la tine, si somnul imi era tot al tau... Dar m-am trezit dintr-o data intr-o dimineata in care pur si simpu nu mai erai! La inceput am fost derutata, te stiam acolo, in sufletul si gandurile si dorintele mele, si faptul de a ma fi trezit fara tine a fost la inceput deconcertant. Dar m-am spalat pe ochi si mi-am facut cafeaua fara cea mai mica dorinta de a te regasi in mine. Stii? Nici macar nu te-am cautat! Am fost usurata! Usurata ca in sfarsit, dupa atata timp in care mi-ai aratat cu obstinatie ca ai plecat de tot, am gasit puterea de a ma ridica si inchide usa dupa tine", a continuat ea cu din ce in ce mai mult curaj.

Avea in fata un pahar foarte mare cu limonada, si cu fiecare sorbitura din pai parea sa capete putere. Era cumva de parca forta ei de a-l anunta ca nici pentru ea NU MAI ESTE crestea pe masura ce scadea nivelul limonadei aleia reci, indulcita cu miere.

El o privea tacut, intrucatva indurerat. "Ma bucur ca te-ai scuturat de mine. Privesc in urma la povestea noastra cu incantarea de a fi trait ceva cu adevarat minunat"

"Vezi?" spuse ea zambind trist . "Nici macar acum nu ai puterea de a spune ca iti pare rau dupa NOI. Pe de alta parte ", continua ea pe masura ce tristetea ii disparea din priviri odata cu limonada din pahar, " este aproape firesc sa nu iti para rau. De prea multe ori ai numit ce a fost intre noi POVESTE. Povestile se termina, toata lumea stie asta. Au introducere care te incalzeste, cuprins care te bucura si amuza o perioada si o incheiere plina de obicei de invataminte. Eu nu stiu ce invataminte are finalul nostru. Stiu doar ca nu te mai iubesc incepand cu dimineata aia in care nu erai in trezirea mea rasfatata, si eu nu te-am cautat" a incheiat ea cu un usor oftat de usurare, turnand inca un pic de miere in pahar.

A gandi / a nu gandi, sau Fata cu fondul de ten

Daca ai vreodata vreo treaba pe la vreo mica agentie a unei banci s-ar putea sa fie nasol.

Hai sa presupunem ca la un moment dat vrei sa iti cumperi diverse cu banii altora, si iti intra in cap ideea ca ai putea sa-ti majorezi o linie de credit. Daca dupa ce intra in cap aceasta idee ea si iese imediat, esti safe. Dar daca ramane acolo, intre cele doua urechi ..... s-ar putea sa ai probleme.
Teoretic treaba e simpla! Completezi o adeverinta de la serviciu , mai aduci una-alta ... si gata! Da, dar asta numai intr-o lume utopica. In the real world, domnisoara de la ghiseu poate constata ca modelul de adeverinta pe care ti l-a dat acu' o luna nu mai e bun, au unul nou. Diferenta intre ala vechi si ala nou este ca proaspatul are in plus niste linii pe unedva. Nu, linile alea nu trebuie completate in situatia data, dar ......
Si daca ti se intampla din astea ai putea ajunge sa gandesti lucruri neplacute despre respectivul functionar. Lucruri de genul "neuronul tau a obosit azi dimienata , cand ti-ai intins fondul de ten". Urat gand. Recunosc. Si mai recunosc si ca el a existat pe bune intre cele doua urechi proprii. Si ....daca ma uit bine ... cred ca inca se mai afla acolo.
Si ma intreb asa, retoric si prosteste ... cum naiba ne asteptam noi, societatea asta romaneasca, sa evoluam?

Dar nu stau mult sa fabulez pe tema asta. Am de completat o adeverinta noua, repede-repede, pana nu se schimba iar formularul.

Prin RATB , catre multinationala

Daca ar fi sa fac un top al locurilor unde aud cele mai interesante chestii, biroul si RATB-ul ar fi periculos de apropiate ca numar de puncte. Bine, e logic sa fie asa, dat fiind faptul ca in locurile sus mentionate imi petrec majoritatea timpului..... Dar de ce m-as plange? Ce ar fi viata fara RATB - birou - RATB - home?
......... liniste, aia ar fi, dar asta e alta discutie.

Cele mai tare chestii auzite saptamana asta (stiu ce e abia luni, dar ma gandesc ca sunt sanse mici sa le detroneze ceva pe astea pana in week-end, si daca le detroneaza .... bafta mea, am material pentru un post in plus) au fost urmatoarele:

A. din categoria RATB-ul sa traiasca, macar pana imi iau carnet:
"ne mai ramane speranta", a zis o tanti catre un nene in timp ce comentau pe tema shefu' are voie pentru ca e sef. "ca speranta moare ultima" a tinut tanti sa incheie apoteotic, facandu-ma sa inteleg once and for all ca 1. in RATB se filosofeaza la greu si 2. prea multa lume primeste, citeste si se foloseste de zicerile celebre care circula sub forma de PPS.

B. din categoria multinationala cu oameni prin toate colturile tarii:
"merg si eu la trainingul asta" zise colega mea la telefon, "si ma intrebam daca m-ai putea ajuta cu transportul pana acolo". Vocea de la capatul firului a raspuns afirmativ, drept pentru care colega mea mi-a declarat multumita : "Am rezolvat, plec la training impreuna cu X" Apoi, intorcandu-se cu tot corpul catre mine "Ai idee CINE E X???"
Firesc , am hahait impreuna cateva minute bune.

Nu stiu, poate nu sunt chiar ASA funny. Poate e doar ASA de luni, si vreau cu ASA disperare sa ma amuz.

Filosofie de tramvai

Ieri in tramvai am auzit una tare.

O tanti vorbea (am scris "vorbea", dar de citit se citeste "barfea") la telefon la modul crunt. Si pentru ca nu era o tanti aflata in frageda pruncie ci una adevarata, la peste 30-and-something de ani ... barfa era pe teme serioase: economia romaneasca plus sucesul la romani. Si dupa ce isi da cu parerea in legatura cu anumite fabrici care s-au inchis, ajunge cu discutia la o EA (vreo sefa ceva de pe uneva, vreo invingatoare de prin cercul lui tanti, am presupus eu). Si emana a noastra tanti urmatoare cugetare (parafrazez) : Toata lumea crede despre EA ca este desteapta , ca atfel nu ar fi avut cum sa ajunga unde a ajuns! Dar de fapt nu e desteapta deloc, e proasta! Doar a avut noroc! A avut noroc ca in drumul ei sa dea peste oameni mai prosti decat ea!

Si atunci m-a lovit revelatia. Filosofica, asa.
DESTEPTACIUNEA ESTE BAFTA DE A DA IN DRUMUL TAU PESTE OAMENI MAI PROSTI CA TINE!!!

Daca este cineva care a ajuns la aceeasi revelatie inaintea mea (si probabil ca este) , CHAPEAU!

DIXIT (cum ar zice Daniela) !
DOAAHHH (cum as zice eu, si chiar o fac) !!!

Dimineti zilnice

Ce au in comun toate diminetile mele de in-cursul-saptamanii? Dar .... absolut toate?

Semintuneric, ar fi o varianta. Dar neah, nu tine. Diminetile de vara sunt luminoase din punct de vedere soare chiar mai devreme decat ora la care ma trezesc eu.
Strazi libere, s-ar mai putea zice. Neah, au fost dimineti in care era asa de aglomerat incat a trebuit sa ma uit de mai multe ori la ceasul din intersectie. Ala de la mobil isi pierduse de mult credibilitatea.
Sa fie cafeaua? Pai ... nu neaparat .... Se mai intampla (rar, dar...) sa o si sar.
Muncitori in constructii, omniprezenti? Hm... depinde de ruta, depinde de ora-minutul-secunda in care ma urc in autobuz.
Aglomeratie teribila in RATB. E, in ciuda tuturor aparentelor, nici asta nu merge. Mi s-a intamplat de cateva ori sa imi pot aseza somnolenta pe scaun inca de la prima statie.

Aaaa.... Asta e. Am zis cuvantul magic. Somnolenta.

MI-E SOMN!

Din nou despre coincidente

“Cine si ce sunt? Raspuns: sunt suma a tot ce s-a intamplat inaintea mea, a tot ce am fost, vazut si facut, a tot ce mi s-a facut. Sunt orice lucru si orice fiinta a caror existenta in lume au afectat si au fost afectate de existenta mea. Sunt tot ce se intampla dupa ce am plecat si nu s-ar fi intamplat daca n-as fi venit. Si sa nu credeti ca reprezint un caz exceptional: fiecare “eu” , fiecare dintre cei peste sase sute de milioane cati exista la ora actuala, contine o multitudine asemanatoare. Repet, pentru ultima oara: ca sa ma intelegeti, trebuie sa inghititi o intreaga lume.” (Salman Rushdie, din “Copiii miezului noptii”)

Mi-a sunat al naibii de cunoscut, mai ales prima parte. Apoi..... am gasit!
Ideea este prezenta si in campania publicitara a unei foarte mari companii de telefonie mobila.
Sa fi ajuns ei, “ganditorii” , creativii companiei respective, la concluzia la care a ajuns Rushdie acum multi ani? Sau (ca asa sunt eu, Toma-necredinciosul-necredincioasa) au preluat ideea si au modificat-o usor, cat sa “dea” bine si sa nu te prinzi ca e “imprumutata” decat daca ai citit cu mare atentie la detalii despre copiii aia din miez de noapte?
Raspunsul nu il voi sti niciodata.

Daca s-a ajuns, dupa meditatii mai mult sau mai putin intense, la acelasi gand cu al lui Rushdie, atunci felicitari filosofilor din advertising!
Daca s-a “imprumutat” ideea, atunci ... felicitari ca l-ati citit pe Rushdie!

Domnule Rushdie, multumesc!

"Si lucrez vegheat de clipirile verzi si ca sofranul ale zeitei mele de neon. In fond, condimentele si aromele pe care le prepar sunt legate de mazgalelile mele nocturne - ziua printre borcanele de muraturi, noaptea cu foile de hartie, imi petrec timpul in slujba maretei opere de consevare. Memoria, la fel ca fructele, se vede salvata de mistificarea ceasurilor"

"Fiecare joc are o morala a lui; cel pe nume Serpi si Scari exprima ca nicio alta activitate adevarul etern potrivit caruia pentru fiecare treapta urcata te asteapta cate un sarpe dupa colt, iar pentru fiecare sarpe exista in compensatie cate o scara. [...] e de asemenea cu putinta sa te tarasti in jos pe o scara si sa te cateri triumfator pe veninul unui sarpe ... "

"Ce nu se vindeca se suporta"

"[...] in mintea mea promisiunea unui viitor exotic a fost intotdeauna antidotul ideal pentru deziluziile prezentului"

(din Salman Rushdie, "Copiii miezului noptii")

Bucurii mici care aduc zambete mari

Viata este frumoasa.

Asta o declar eu, Ioana cea usor (bine, bine, nu FOARTE usor) depresiva lately.
Azi cred ca viata e frumoasa daca o ajuti un pic. Si o poti ajuta inconjurandu-te de persoane frumoase din toate punctele de vedere, sau facand lucruri pe care nu le aveai pe to do list dar care te fac efervescent, sau zambind lung si rasfatat la telefon cand spui "ce faceati, mama? leneveaaaati?" , sau .....

E frumos cand dupa-amiaza, in loc sa invat asa cum imi propusesem , intru in biblioteca aia de la parter. Pentru ca ..... e deschisa! Si pentru ca mai e valabil abonamentul! Si pentru ca dintr-o data Rushdie suna mult mai placut decat Fundamentele Psihologiei (care oricum pentru mine suna foarte bine!).

E frumos atunci cand, trimitand un SMS in care ma vait ca uite, citesc Rusdie in loc sa invat, primesc unul de raspuns teribil de luminos si pozitiv !

E delicios atunci cand, venind dimineata la birou la prima (si vreau sa spun chiar PRIMA) ora gasesc un print frumos si colorat al lui Warm Fuzzy Tales, si dintr-o data fata mea este prea mica pentru asemenea ditamai zambet!

E grozav atunci cand, oricat de trista si mica ma simt, STIU ca in viata mea exista oameni care fac lucrurile astea posibile. Diseara am sa ii povestesc mamei despre asta si se va bucura.
Acum o astept pe Daniela. Vreau sa ii multumesc pentru Warm Fuzzy (de unde stiai tu ca am nevoie ?!?!?! Asta e din categoria "cum naiba?!" ) si sa ii arat niste "ziceri" din Rushdie.

Vara de lunea asta

Ce soare, inca de dimineata! Daca ignor frigul si privesc doar pe fereastra ma pot pacali ca mai este inca vara!
Pot sa ma prefac ca aud zgomot de valuri, rasete de copii, pot sa ma prefac ca simt miros de nisip!
Terasa pe care imi beau acum cafeaua este partial insorita, dar asta e bine. Nu am apucat inca sa imi intind crema pentru protectie solara, asa ca mai stau un pic la umbra. Numai pana termin cafeaua, apoi imi pun palaria si ..... pe malul marii cu mine! Pe chaise-longue...

Gata, am decis. Azi e vara pentru mine.
Am un amic care obisnuieste sa spuna ca lunea nici iarba nu creste. Dane ..... guess again! Lunea asta e vara.

........... si m-am si machiat .....

Macar ...

Super aiurea, m-am trezit azi-dimineata cu dorinta ca eu sa nu fiu eu.
Macar o vreme, macar azi, macar ...... Sa ma aflu, fie si pentru scurt timp, in pielea (cu suflet cu tot) unei persoane pe care nu o doare nimic.
Sa nu simt frigul de afara, sa simt in schimb doar aerul proaspat.
Sa nu vad norii, sa vad doar culorile toamnei.
Toamna sa nu insemne trist si gol, sa insemne bogat si aromat.
Sa nu fiu trista pentru .... nimic ....... , sa fiu vesela pentru tot.

Dar am decis. De luni reincep sa-mi las cochetaria sa se manifeste in exterior si altfel decat prin haine asortate si margele. De luni reincep sa imi asez parul mai cu grija. De luni reincep sa ma machiez. Poate machiajul va reusi sa ascunda asa de bine starea ASTA, aratand-o doar pe CEALALTA, incat am sa incep sa cred ca nu e doar de suprafata. O sa incerc, macar.
De ce de luni? Pentru ca urmeaza week-end-ul, si in week-end nu ma machiez , si parul strans in coada este perfect satisfacator.
Si apoi....... pana luni mai sunt doua zile jumate. Poate mai estompeaza frigul, norii, toamna si tristetea.

Si daca nu ..... stiu ca macar am incercat....

Casa bunicilor

Se apropie Craciunul!

Oricum mi-ar fi viata de-acum inainte, orice surpiza (buna sau rea) mi-ar aduce Craciunul , in sufletul meu sarbatoarea asta va insemna casa bunicilor.

Vanzoleala incepe inca de dimineata. Ne pregatim, ne imbracam de sarbatoare, verificam sa nu uitam niciun cadou si .... pornim!
Prima oprire este la biserica Sf. Elefterie, unde aprindem lumanari si ma gandesc de fiecare data la bunica cealalta, cea pe care nu o mai am, cea care a insemnat o gramada de dimineti si seri si sarbatori ale copilariei mele. Am impresia ca daca ma gandesc la ea va simti bucuria noastra, si va fi si ea cu noi de Craciun.

A doua oprire.... casa bunicilor!

Desi de cate ori mergem la bunici intram pe usa de la bucatarie, de Craciun se intra in casa pe usa din fata! Ne salutam de parca nu ne-am mai fi vazut de o gramada de vreme, apoi mama sau tata inmaneaza bunicii cadourile puse toate intr-o punga (discret! pentru ca in mod tacit s-a decis ca nimeni nu STIE ca acolo sunt cadouri, nimeni nu STIE ca am plecat cu ele de-acasa!) si ...intram in casa.

Masa este intinsa, pentru ca suntem multicei! Sunt bunicii, sunt unchiul, matusa si varul meu, suntem eu si sora mea (si de ceva ani sunt si sotii nostri si apoi si fetitele), sunt parintii mei ... Si poate cine stie, poate mai vine cineva, ca doar e Craciunul!
Asa ca masa este intinsa si aproape aranjata. Aproape, pentru ca la ultimele detalii participam mereu cu totii. Fiecare aseaza ceva, orneaza altceva, despacheteaza bunatati ..... ba unii din noi chiar le si gusta! Nu putem pune orice pe masa de Craciun!

Dupa ce ne-am adunat cu totii incepem , absolut invariabil, aceeasi discutie : "OARE VINE MOSUL ANUL ASTA?"
Si ne tot intrebam, si presupunem, si aruncam cate un ochi pe fereastra in timp ce rontaim pe ascuns ("cum!??! inainte de masa?!??!") bomboane din brad.
Bunica ne aduna pe toti langa brad si ne pune sa cantam colinde, in timp ce ea se strecoara pe usa din bucatrie, iese in curte si suna la usa din fata. Pana sa ne dezmeticim noi din "surpriza" ea e inapoi. Deschidem usa si .....pe prag gasim un sac maaaaare de iuta in care sunt o gramada de cadouri.
"Cand a venit, mai? Tu l-ai vazut? Incredibil, dar nu m-am dezlipit nici macar o secunda de la fereastra! Extraordinar, cum a putut sa se strecoare!"
Apoi incepe agitatia maxima in jurul sacului. Fiecare isi primeste cadoul in exclamatii de incantare, si apoi il prezinta celorlalti ca pe un trofeu.
Incetul cu incetul zgomotul din jurul bradului se muta in sufragerie, la masa.
Pe patul urias din dormitorul cu bradutul fetele isi imprastie, incurca si descurca darurile.

Nu stim niciodata cand trece ziua.
Cand ajungem apoi fiecare la casele noastre oftam usor, intre bucurie si tristete. Bucurie pentru ca ne-am mai strans toti si anul acesta, tristete pentru ca ..... intr-un fel pentru care nu exista explicatie stiintifica, ziua de Craciun e cea mai scurta din an!

Dar exista "la anul", nu-i asa?

La birou, dar ma tratez

De ceva vreme primesc mailuri adresate catre "all employes Romania" cu mesaje de genul : "dragi colegi, va anunt ca eu, X-ulescu, sunt in concediu in perioada .... Pentru probleme care nu sufera amanare contactati pe....."

Zau ca sunt frustrante mailurile astea. Pentru o persoana echilibrata ca mine, care isi doreste sa aiba bani dar sa stea acasa si sa faca ce vrea, mesajele astea sunt frustrante.
Cred ca maine la prima ora trimit un mail in care anunt ca eu, Y-uleasca, in perioada urmatoare (prelungita a la long) voi fi la birou. Pentru probleme care nu suporta amanare sa ma contacteze pe mine, pe adresa cunoscuta.

All employes Romania, here i come!

Anatomia lui Grey, ce coincidenta!

Vorbeam cu Daniela acum ceva vreme despre coincidente, despre cat sunt ele de surprinzatoare si cat ne fac sa ne intrebam cu uimire pana la paroxism "cum naiba????"
E de neinteles uneori cum se pun in miscare rotite astfel incat in universul tau se intampla exact ACELE lucruri care te misca, intalnesti exact ACELE persoane cu ACELE preocupari comune tie, la radio se difuzeaza exact ACELE melodii din "folclorul" care te lega de cineva....

In seara asta m-am uitat la serialul meu preferat, "Anatomia lui Grey". Si m-am intrebat si in seara asta, ca in atatea alte seri de marti, "cum naiba???" Am aflat azi din serialul meu preferat ca exista uneori lucruri, intamplari, persoane care , dintr-un motiv sau altul, te ranesc. Pentru ca se strica, pentru ca se petrec impotriva "curentului" care esti tu, pentru ca pleaca fara sa fii pregatit pentru asta ... Si lupti din rasputeri sa treci peste, sa uiti, sa te vindeci, sa fii altfel, sa inveti sa traiesti fara. Dar faci asta pastrandu-le langa tine intr-o forma oarecare, una pe care o crezi safe, una care iti creeaza o falsa senzatie de apartenenta la CEVA. Si crezi o vreme ca ai reusit, sau ca macar esti pe calea cea buna. Esti linistit, langa lucrurile stricate sunt si lucruri noi si bune si mai frumoase, langa intamplarile invers sunt si cateva orientate corect, si parca persoanele care au plecat nu au plecat chiar de tot. Dar se intampla ca taman cand simti mai in siguranta ...... sa fii tras dureros inapoi.

Te legi uneori de intamplari, de senzatii, de oameni.... Dar intamplarile sunt pe dos, senzatiile sunt false si oamenii pleaca. Si incerci sa te vindeci de tot si toate fara sa le strici locul pe care il considerai a fi langa tine, dar din cand in cand esti tras inapoi cu o forta care te copleseste..... Si cu cat incerci mai mlt sa te eliberezi, cu atat mai mult te incurci.
Si am aflat azi din serialul meu preferat ca atunci cand se intampla asa cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci este .... sa pleci! Sa te desprinzi fortat din panza asta de paianjen, sa lasi toul in urma. Sa rupi tot ceea ce te lega sufocandu-te, tinduindu-te in NU MI-E BINE, chiar daca desprinderea doare. Pana la urma se vindeca. Poate.

Bine ..... Am constientizat asta mai demult. Doar ca nu am vrut sa o aplic pana acum. Pana azi dupa-amiaza. Si apoi ... seara am vazut ..... exact episodul asta.

Cum naiba?????